Este vorba de 4 desene si un film de scurt metraj.
Este vorba de o raportare personala la cuvantul criza.
Este vorba de ...
Jun 24, 2010
participare la workshop-ul "double life" a lui Olga Kisseleva la MNAC
In paralel cu expozitia Double Life de la MNAC, Olga Kisseleva a invitat joi, 17 iunie, la o discutie despre rolul si locul intlectualilor in societatea de azi, despre relatia dintre competentele idividului si locul sau ierarhia sociala. Au participat Ruxandra Balaci, Dan Popescu si Irina Cios.
NAG (noaptea alba a galeriilor)
pe 11 iunie 2010 la galeria Apollo, atelier in tranzitie, am expus un obiectul "jucaria REVOLUTIA"
inca nu era noapte, dar am demonstrat cum te poti juca cu obiectul "jucaria REVOLUTIA"
May 31, 2010
noi suntem cainii
Pe 24 mai 2010 la galeria Atelier 35 am avut vernisajul expozitiei "Noi suntem cainii". Cu 7 picturi si 8 grafici am pus un monument cainelui hoinar, maidanezului bucurestean.
NOI SUNTEM CÂINII.
Câinii sunt mereu pe lângă noi, pe la picioarele noastre. Câinii vagabonzi ai Bucureştiului sunt un indiciu a relativităţii propriei libertăţi. Îi alegem sau nu, îi vrem sau nu. În animalitatea, dispensabilitatea şi potenţialul lor de pericol. Bineînţeles preferăm să-i ignorăm. Sunt undeva în colţul ochiului, la periferia intereselor. La periferia societăţii, a sensului, a valorilor. Câinii am putea fi noi şi să nici nu ne dăm seama. Dispensabili, marginali, expuşi milei, dispreţului sau a oricărei alte atitudini. Câinii devin aici obiecte privilegiate de contemplat. Sunt aduşi din spatele blocurilor, de pe marginile străzilor, de pe gurile de canal, direct pe nobila suprafaţă a picturii. Pictura se apleacă într-un gest larg, mărinimos, democratic către aceşti nedreptăţiţi ai soartei. Din stradă sunt plasaţi în câmpul vizual. Spaţiul galeriei se transformă în cabinet veterinar, un loc al ocrotirii, al grijii pentru cel domesticit, vindecat de sălbăticie. Primim aici acel ceva ce supravieţuieşte în civilizaţie, şi poate care îi supravieţuieşte. Şi nefericiţii ce nu au cuşcă şi stăpân merită ocrotiţi. Îi dresăm blând şi îngăduitor cu tuşe de vopsea. Devin de-ai noştri, în rând cu noi, animale îmblânzite şi admirate. Câinii ne servesc, chiar şi aşa, vagabonzi. Fie că omoară alţi dăunători, fie că pot curăţa străzile de resturi alimentare, au un rol activ în societatea urbanizată. Câinii bucureşteni ne dau o importantă lecţie: sunt un semn al comunităţii, sunt mizeria ce ne uneşte, sunt proprietate comună. Ei dau din coadă, ne privesc curioşi şi, firesc, dizolvă clasele. Sunt ecoul unei utopii a epurării diferenţei şi claselor. Câinii sunt ai nimănui şi ai tuturor. Câinii sunt o caricatură a libertăţii. Ei sunt perfect liberi în această existenţă mizeră a lor. Pot fi oricum, pot face ce vor, pot consuma orice. Iar în libertatea aceasta a lor, singura posibilitate de convieţuire, de adaptare este captivitatea. Sunt rătăciţi şi rătăcesc, deranjează, jenează, provoacă dispreţ şi ruşine. Iar în cel mai bun caz, milă. În orice caz trebuie prinşi. Alternative nu sunt. Câinii suntem noi.
(text de Veda Popovici)
NOI SUNTEM CÂINII.
Câinii sunt mereu pe lângă noi, pe la picioarele noastre. Câinii vagabonzi ai Bucureştiului sunt un indiciu a relativităţii propriei libertăţi. Îi alegem sau nu, îi vrem sau nu. În animalitatea, dispensabilitatea şi potenţialul lor de pericol. Bineînţeles preferăm să-i ignorăm. Sunt undeva în colţul ochiului, la periferia intereselor. La periferia societăţii, a sensului, a valorilor. Câinii am putea fi noi şi să nici nu ne dăm seama. Dispensabili, marginali, expuşi milei, dispreţului sau a oricărei alte atitudini. Câinii devin aici obiecte privilegiate de contemplat. Sunt aduşi din spatele blocurilor, de pe marginile străzilor, de pe gurile de canal, direct pe nobila suprafaţă a picturii. Pictura se apleacă într-un gest larg, mărinimos, democratic către aceşti nedreptăţiţi ai soartei. Din stradă sunt plasaţi în câmpul vizual. Spaţiul galeriei se transformă în cabinet veterinar, un loc al ocrotirii, al grijii pentru cel domesticit, vindecat de sălbăticie. Primim aici acel ceva ce supravieţuieşte în civilizaţie, şi poate care îi supravieţuieşte. Şi nefericiţii ce nu au cuşcă şi stăpân merită ocrotiţi. Îi dresăm blând şi îngăduitor cu tuşe de vopsea. Devin de-ai noştri, în rând cu noi, animale îmblânzite şi admirate. Câinii ne servesc, chiar şi aşa, vagabonzi. Fie că omoară alţi dăunători, fie că pot curăţa străzile de resturi alimentare, au un rol activ în societatea urbanizată. Câinii bucureşteni ne dau o importantă lecţie: sunt un semn al comunităţii, sunt mizeria ce ne uneşte, sunt proprietate comună. Ei dau din coadă, ne privesc curioşi şi, firesc, dizolvă clasele. Sunt ecoul unei utopii a epurării diferenţei şi claselor. Câinii sunt ai nimănui şi ai tuturor. Câinii sunt o caricatură a libertăţii. Ei sunt perfect liberi în această existenţă mizeră a lor. Pot fi oricum, pot face ce vor, pot consuma orice. Iar în libertatea aceasta a lor, singura posibilitate de convieţuire, de adaptare este captivitatea. Sunt rătăciţi şi rătăcesc, deranjează, jenează, provoacă dispreţ şi ruşine. Iar în cel mai bun caz, milă. În orice caz trebuie prinşi. Alternative nu sunt. Câinii suntem noi.
(text de Veda Popovici)
coltul cu textul de sustinere, soclul cu take-away-uri si intrarea in biroul galeriei
May 10, 2010
expozitia "exit paradis"
La paradis garaj am stat o luna si am expus pe 30 aprilie 2010 aceste 4 obiecte impreuna cu un video documentar. Expozitia s-a numit "exit paradis".
EXIT PARADISE (text de Veda Popovici)
(pierderea inocenţei sau sfârşitul rezidenţei)
Pe picior de părăsire de paradis, Arnold Schlachter pune la dispoziţia curioşilor jucării ce tocmai şi-au pierdut inocenţa şi sunt în pragul deşteptării conştiintei politice şi a adolescenţei acţionismului politic. Jucăriile sunt cârjele de nădejde ale unei memorii scurte (de maxim 20 de ani) şi selective: ne ajută să ne amintim doar ceea ce trebuie. Extensii ale corpului, permit manipularea eficientă şi avantajoasă a trecutului recent. Obiectele performative caută utilizatori să apese pe butoane, să poarte măşti periculoase, să se încalţe cu pantofi imobili şi să secerească ligheoane. Autorul primeşte propuneri de transpunere a jucăriilor-prototip în producţie industrială, de masă pentru a intra cum trebuie pe piaţa de consum.
Vizionare, testări şi joaca de-a istoria vineri, 30 aprilie 2010, ora 19. .
EXIT PARADISE (text de Veda Popovici)
(pierderea inocenţei sau sfârşitul rezidenţei)
Pe picior de părăsire de paradis, Arnold Schlachter pune la dispoziţia curioşilor jucării ce tocmai şi-au pierdut inocenţa şi sunt în pragul deşteptării conştiintei politice şi a adolescenţei acţionismului politic. Jucăriile sunt cârjele de nădejde ale unei memorii scurte (de maxim 20 de ani) şi selective: ne ajută să ne amintim doar ceea ce trebuie. Extensii ale corpului, permit manipularea eficientă şi avantajoasă a trecutului recent. Obiectele performative caută utilizatori să apese pe butoane, să poarte măşti periculoase, să se încalţe cu pantofi imobili şi să secerească ligheoane. Autorul primeşte propuneri de transpunere a jucăriilor-prototip în producţie industrială, de masă pentru a intra cum trebuie pe piaţa de consum.
Vizionare, testări şi joaca de-a istoria vineri, 30 aprilie 2010, ora 19. .
Fiecare obiect a avut un text mic explicativ, pe etichetele de la piciorele obiectelor. Acestea sunt redate in figure-capture-urile fiecarei imagini.
pantoful BLOC (beton, cauciuc)
Încălţaţi-vă cu pantoful imobil-izator şi afundaţi-vă în această locuire parţială! E posibil să rămâneţi în loc.
jucaria REVOLUTIA
Apăsaţi cu încredere butonul roşu! De-acum, gurile vor scuipa ce veţi dori să turnaţi în pâlnia albastră.
Apăsaţi cu încredere butonul roşu! De-acum, gurile vor scuipa ce veţi dori să turnaţi în pâlnia albastră.
MEMORIAL (bustean+secera+ciocan)
Încercaţi-vă memoria adaptând orice vă incomodează la nevoile dumneavoastră! Pe Memorial se poate aşeza orice şi cu ajutorul instrumentelor puse la dispoziţie, tăia.
Încercaţi-vă memoria adaptând orice vă incomodează la nevoile dumneavoastră! Pe Memorial se poate aşeza orice şi cu ajutorul instrumentelor puse la dispoziţie, tăia.
IDEOLOGIA (tifon, ghips, acrilic, panglica)
Montaţi-vă Ideologia pe faţă! Atenţie: înăuntru este întuneric şi purtătorul nu va vedea încotro se îndreaptă, aşa că pliscul astupat ar putea arăta oriunde.
Montaţi-vă Ideologia pe faţă! Atenţie: înăuntru este întuneric şi purtătorul nu va vedea încotro se îndreaptă, aşa că pliscul astupat ar putea arăta oriunde.
Mar 17, 2010
Mar 15, 2010
Mar 13, 2010
long time ago
poezia pozei:
am stat drepti in uniforma uniforma,dar jos pantofii erau de toate culorile culorile,
fiecare cu ce avea acasa,
totalitatea ar fi vrut sa ne faca goi, si mai goi, pitigoi.
au facut soldati din noi,
ne luau drept proprietate,
ne conditionau,
convertiti ne tineau in secta aia,
ne momeau cu idealuri, idealurile noastre,
am facut-o, am cantat-o, am relativat-o,
am glumit cu sarcasm,
am gasit acasa parinti mincinosi, schizofreni, disperati.
vreau sa vindec poza asta!
sa o transform, sa fie alb-negru, nu,
sa fie toti copii goi, si tanti aia - ne invata romana -
sa o vad goala si cheala,
da, mi-ar ajunge, mi-ar da speranta, m-ar linisti.
Mar 12, 2010
fluid series
Feb 11, 2010
Subscribe to:
Posts (Atom)